Potrivit teoriilor sale formele care au prins viata pe Terra nu pot si nu se schimba peste timp, mutatiile genetice sunt mereu daunatoare. Din contra cei care sustin teoria lui Darwin spun ca o mutatie genetica este benefica si se afla la baza evolutiei firesti. Parintele geneticii, Gregos Mendel a fost contemporan cu Darwin. Genetica e la baza insertiei pe care adeptii sai vor sa o introduca in Darwinism. Asa a aparut mai tarziu si Neo-Darwinismul. E ca si cum ai spune ca o furtuna puternica merge printr-o curte cu avioane facute bucati si daca e foarte puternica reface avionul. Doar daca exista inteligenta adaugata vantului putem avea un obiect functional facut de o rafala puternica de vant.

Energia vantului poate fi folosita doar ca sursa de energie regenerabila si cam atat. Multi cred ca mutatiile se combina si pot realiza informatii genetice rezultand o mutatie benefica in organism. Asa ceva se intampla, a se vedea bolnavii de anemie acuta, ca boala de sange. Acestia aveau celule care ii ajutau sa supravietuiasca malariei. Aici apare mutatia benefica si evidenta teoriei lui Darwin in actiune.
Iluzia unui design inteligent. Teoria nu prea are sustinere stiintifica, dar poate fi rezumata usor. Selectia naturala este un paznic orb, orb pentru ca nu vede nimic in fata, nu planifica consecinte, nu are vreun scop al vederii. Rezultatele vizibile ajung sa ne impresioneze prin iluzia unui design perfect. Totul e in mintea noastra, nu e niciun design inteligent miraculos. Credem ca vedem ceva ce nu e, un fel de Fata Morgana.

Complexitatea ireductibila sau lumea nevazuta a micimii. Termenul continua sa uimeasca si sa intrige oamenii de stiinta. Stiinta biologiei moleculare a avansat enorm de vreo doua secole incoace. In trecut celula era simpla, cel putin asa o percepeau oamenii de stiinta. Complexitatea microscopica a celulei este mult mai mare, asta stim astazi. Darwin, cu tehnologia de acum, nu ar fi venit cu o asemenea teorie. Complexitatea celulei umane seamana cu cea a unui motor super puternic de masina scumpa. Daca o singura piesa e defecta ansamblul nu mai functioneaza corect. Asta e pe scurt baza teoriei complexitatii ireductibile. De aici si problema oul sau gaina. Si o intrebare din multele care se tot pun: ce a fost primul, intestinul sau esofagul?

FacebookTwitterGoogle+

Leave a Reply

Glumesc © Copyright 2018