Tot aud in stanga si in dreapta de meserii, de specializari de toate felurile, ca sa ajungi profesionist, sa faci bani in viata, sa ai un viitor si asa mai departe. Insa nu aud nicaieri de faptul ca si cei mai indobitociti oameni au sansa de a castiga un ban cinstit chiar si fara multe cunostinte.

Uite o experienta care m-a facut sa cred ca nu ai nevoie de studii ca sa castigi un ban. Nu trebuie de cat sa fii milog. Desigur, teorii sunt mult mai multe. Unii sunt smecheri facuti gramada si dau in cap la oameni, altii sunt vicleni si reusesc sa se catere pe zidul popularitatii, multi altii sunt doar profitori si stiu ai cui obrajori trebuie sa ii pupe.

Eu – eu nu sunt nimic. Eu nici macar nu traiesc dupa criterii financiare ce reprezinta morala si integritatea in sine. Eu as vrea doar sa fim oameni unii cu altii si sa ne zambim frumos, sa nu avem invidie si dusmanie in noi. As vrea sa ne aratam lumii mai umani.

Intr-una din zilele trecute mergeam sa imi cumpar doua bilete la tramvai. Maxi taxi ma distrage prea mult de la drum. La noi in oras inca se circula cu cascarabeta si se aglomereaza drumurile, poluandu-se natura, numai asa de dragul de a avea strazi pline. Urasc microbuzele. Din toata fiinta mea. Sunt mijloace de transport micute, infecte, in care lumea se urca claie peste gramada, respirandu-ti in ceafa numai ca sa nu zica altii ca ei umbla cu tramvaiul sau cu troleul.

Acest aspect nu importa, cum zicea stimabilul nostru Caragiale, acest aspect doar trebuie mentionat putin. Si ducandu-ma astfel la casa de bilete, in fata mea mai era o domnisoara care isi primise restul cu 50 de bani mai putin. Nu sunt multi bani, sunt 50 de bani. Dar cand sunt ai tai, de ce sa-i lasi?! Desigur ca si-a cerut dreptul, ca la urma urmei mai punea un leu si mai lua un bilet.

Fiind dupa ea, intind 10 lei sa imi iau doua bilete, deci 1.5 * 2. Deci trei lei. Si de ce fac calcule? Pentru ca la fel, mie mi s-a dat un leu mai putin, deci dublul greselei antecendente. Fiind insa in drum spre tramvaiul ce se apropia in statie, peste strada, repede, repede, am numarat restul cand sa ma urc. Ce sa fac? Sa ma duc inapoi sa cer un leu si sa mai stau 15 minute pentru alt mijloc de transport sau sa merg la tramvai ca trebuia sa ajung repede? Am facut ce ar fi facut orice om: am urcat in tramvai.

Deci, de ce zic meseria perfecta? pentru ca in ziua de azi trebuie sa faci pe tontul ca sa furi restul la oameni. In ziua de azi trebuie sa fii inapt intelectual ca sa lucrezi la casa de bilete si sa ai un salariu, pe care unii care au cap si il folosesc, nu il detin lunar.

Oare ce se intampla cu angajatorii celor de la stat? Ori dau cu banul si aleg cersetori de pe strada, ori pur si simplu nu le pasa de functionabilitatea caselor de bilete? Si oare daca ii face cineva banii la finalul zilei lu’ tanti care fura marunti si vede ca sunt bani in plus, cine profita? Sa speram ca acest mister nu va fi elucidat niciodata, caci altfel ne vom vedea nevoiti sa obiectam ori de cate ori mergem sa achizitionam un bilet.

 

FacebookTwitterGoogle+

Leave a Reply

Glumesc © Copyright 2018