Creierul uman functioneaza cu unde, ecranele trimit si ele la randul lor propriile lor unde, care vin sa modifice buna functionare a undelor noastre cerebrale.
De pilda, televizunea ne arunca creierul si corpul intr-o pasivitate apropiata de starea de hipnoza. Informatiile pe care le urmarim la TV vin sa se inscrie direct in subconstientul nostru.
Toti cei din lumea televiziunii au inteles perfect acest principiu de functionare, iar munca lor consta tocmai in a ne face creierul disponibil, astfel incat cei din industrie sa isi poata vinde produsul in spatiile destinate publicitatii. Imi amintesc ca am citit undeva un interviu cu fostul CEO al postului francez de televiziune TF1, Patrick Le Lay. “Exista multe moduri in care putem vorbi despre televiziune, insa din punct de vedere business, trebuie sa fim realisti, scopul TF1 este sa ajute Coca Cola, de exemplu, sa isi vanda produsele. Pentru ca un mesaj publicitar sa poata fi receptionat, trebuie ca in creierul telespectatorului sa existe o stare de disponibilitate.

Emisiunile nostre au tocmai acest scop: sa ne faca creierele disponibile: adica sa le distreze, sa le destinda si sa le pregateasca intre doua mesaje. Ceea ce noi vindem celor de la Coca Cola (acesta este doar un exemplu de reclama) este timpul in care creierul uman este disponibil. Nimic nu este mai dificil decat sa obtii aceasta disponibilitate. Acolo are loc schimbarea permanenta. Trebuie sa cautam in permanenta programe care sa mearga, care sa tina pasul cu moda si cu tendintele, intr-un context in care informatia are tot mai multa viteza, se multiplca si devine banala”.
Exista, de asemenea, o carte foarte buna pe acest subiect, Lobotomia Televiziunii, de Michel Desmurget. Nu stiu daca exista tradusa in limba romana, insa in facultate a trebuit sa o citesc pentru ca era in materia pentru cursul de manipulare. In aceasta lucrare, Michel Desmurget arata clar ca cei mici sunt foarte influentati de catre televiziune, care are o putere asupra lor greu de gestionat, si ca pana si imaginatia copiilor este influentata intr-un mod negativ. “Televiziunea capteaza imaginatia si nu o mai elibereaza. In schimb, o carte buna stimuleaza si elibereaza imediat spiritul”, spunea Desmurget.

Ecranele au aceasta capacitate de a agresa, care este complet negativa pentru copii, mai ales pentru cei mai mici dintre ei, care nu au creierul maturizat destul de mult incat sa prinda reculul necesar. Ecranele declanseaza in ei adevarate furtuni emotionale, pe care ei singuri nu le pot gestiona. Iata cum devine din ce in ce mai clar ca este esential sa intarziem cat de mult posibil varsta la care le dam voie copiilor sa stea in fata televizorului.
Televiziunea, tableta, telefonul… nu sunt bone pentru copii nostri, indiferent cat de mult timp si libertate ne pare noua parintilor ca avem atunci cand lasam copilul sa stea in fata acestor ecrane. Pana la urma efectele pe care pe moment le consideram pozitive sunt efecte negative, care se vor intoarce impotriva noastra si a copiiilor nostri mai devreme sau mai tarziu.

FacebookTwitterGoogle+

Leave a Reply

Glumesc © Copyright 2018