Archive for the ‘Diverse’ Category

Nimeni nu percepe la fel gusturile, sunt anumite grupuri de oameni care au experiente asemanatoare ca intensitate si perceptie a gusturilor de baza. Exista insa niste exceptii ciudate. Sunt de pilda niste degustatori termali, care asociaza alimentelor reci gustul acru si celor foarte fierbinti gustul dulce. Unii ajung sa fie sensibili genetic la coriandru. Ce simt cand mananca niste coriandru?

Nu stim, dar ne inchipuim ca e ca si cum am manca niste sampon solid. Sunt si unele limbi care nu prea pot sa ne ajute sa gustam. Cei care nu prea au papile gustative mananca niste lucruri fade non-stop. Cei care au gust foarte bine dezvoltat simt cam tot ce exista intr-o mancare, pana si cel mai fin condiment adaugat.

Acestia nu pot suporta gustul amar puternic, dar se bucura de gustul dulceag si de cel sarat. Cam 25% din populatia globului se incadreaza in aceasta categorie din urma, insa exista si un efect neplacut. Nu te poti bucura de alcool, de deserturi cu multe arome, de legume, de pilda broccoli nu are ce cauta pe masa lor pentru ca practic e prea „aromat” pentru ei.

Nici sarea nu are ce cauta pe masa pentru ca odata simtit gustul sarat superdegustatorii nu se mai pot opri din mancat sare. Sarea anuleaza gustul amar asa ca s-ar putea ca din acest motiv sa existe aceasta dorinta de nestavilit de a avea mereu ceva sarat pe limba.

Dovleacul normal e portocaliu. Dar putem avea si dovleci galbeni, albi, albastri, roz. Culoarea alternativa comuna este cea alba, pretul dovlecilor albi e mai mare si se pot gasi peste tot.

Interiorul e totusi portocaliu, doar coaja are un aspect destul de creepy. Dovleacul placintar Sunlight e galben si face fata foarte bine bolilor comune.

In Australia avem dovleci albastri-gri. Alta specie are coaja de culoare roz si arata foarte ciudat. Pe toata suprafata cojii sunt un fel de negi care atesta ca dovleacul e foarte dulce, sunt secretii de zahar.

Exista si o specie denumita dovleacul papusa de portelan cu aceeasi coaja roz. Chiar si dovlecii care nu au o culoare impusa inainte de a incepe sa creasca trec prin diverse varietati cromatice pe masura ce se maturizeaza.

Unele specii sunt galbene cand sunt tinere, se transforma in portocaliu la maturitate, insa avem si dovleci care sunt galbeni sau albi la inceput si la final devin roz-portocalii.

Cand intervine si o boala unii dovleci nu mai sunt portocalii si raman patati cu puncte colorate din verde.

George Bennie a venit in 1930 cu o idee traznita, un avion pe sine. In locul motoarelor cu carbune trenul folosea niste sine speciale construite deasupra celor normale. Trenul aducea cu masinile pe cabluri insa avea doua elice puse in miscare de un motor.

Rotile de deasupra lui ii permiteau sa se miste in voie. Constructorul sau sustinea ca avionul-tren putea sa atinga viteze si de 190 km pe ora. Sinele experimentale au fost prea scurte ca sa se poata intampla asa ceva.

Bennie nu a putut sa gaseasca nici inventatori pentru tren, asta deoarece oamenii inca se mai recuperau dupa Marea Depresiune si Al Doilea Razboi Mondial statea sa inceapa. In 1957 Bennie si-a vandut proiectul. Falit, el a murit in saracie un an mai tarziu.

Serpii sunt foarte periculosi, cei veninosi ne pot omori, nimeni nu isi doreste sa fie langa ei.

Insa descoperiri recente ne fac sa ne temem si mai tare de ei.

Serpii pot accelera mai ceva ca pilotii de pe avioane de razboi.

Vitezele lor sunt asa de mari incat orice pilot cu ani de experienta ar ramane cu gura cascata.

Totul a fost documentat si masurat cu atentie. Vipere sau serpi de dimensiuni mai mari au fost alese pentru experimentele ciudate.

Chiar daca poarta si costum special pentru a contracara gravitatia pilotii nu au cum sa se fereasca de fortele gravitationale puternic care actioneaza.

Sarpele nu prea simte gravitatia si poate sa ajunga pana la 28 G-uri. Toti serpii din studiu au reusit sa prinda viteze mari, ochiul uman nereusind sa surprinda miscarile lor.

Serpii au ajuns la tinte in 50-90 milisecunde. In 200 milisecunde de abia clipim.

Pe coasta Pacificului a fost descoperita o noua specie de rechini care stralucesc noaptea.

Sunt negri, traiesc la peste 1.6 km adancime, stralucesc puternic mai ales dupa lasarea intuneric.

Din cauza aparitiei lor spectaculoase oamenii de stiinta i-au numit rechii-lanterna Ninja.

In afara de ei mai exista inca 40 de specii de rechini, stralucirea lor vine de la niste organe micute nume fotofori, multe specii avand mai putine sau mai multe.

Rechinii Ninja au doar cateva organe pentru stralucire in jurul capului, spre deosebire de alte specii care au pe tot corpul distribuite organele.

Nu se stie de ce doar zona capului a fost aleasa de natura pentru a lumina, dar se pare ca le este de folos acest truc inedit.

Ideea este ca ei atrag prada prin intermediul luminii in intuneric, isi ascund umbrele si chiar comunica, poate, cu alti parteneri de vanatoare.

Links:
Glumesc © Copyright 2018